Vizite din “lumea de dincolo”

vizite din lumea de dincoloLegaturile mele cu “lumea de dincolo”, in orice sens s-ar putea da acestui termen, sunt destul de putine si de limitate. Am avut cateva contacte, Interesul pentru acest subiect mi s-a desteptat abia dupa ce am pierdut-o pe mama in urma unei boli necrutatoare, care din pacate a devenit comuna in zilele noastre: cancer.

Nu am calitati de medium, nu sunt clarvazatoare, iar ocaziile in care am avut premonitii sau revelatii (care sa se si adevereasca) le pot numara pe degete. Chiar si asa, putinele pe care le-am avut au fost destul de uimitoare ca sa ma scuture de orice indoiala ca lumea noastra s-ar limita la dimensiunea vizibila si palpabila, pe care o cunoastem cu totii.

Ca sa fac o paranteza, primele mele revelatii au fost legate de un barbat de care m-am indragostit cu multi ani in urma, si au venit cu o lectie dura: degeaba poti vedea culoarea masinii unui om cu care nu te-ai intalnit niciodata, sau a hainei cu care este imbracat cand vorbeste cu tine la telefon, daca nu vezi lucrurile esentiale: Ce este in sufletul acelui om? In ce directie se indreapta aceasta relatie? Ne potrivim unul cu altul? Vrem amandoi acelasi lucru?…

Dupa cum spuneam, nu sunt mare clarvazatoare. Mi-am dorit foarte mult ca mama si tatal meu sa imi dea un semn o data ajunsi in lumea de dincolo, dar am avut mari indoieli acest lucru se va intampla. Si totusi, s-a intamplat.

 

Prima vizita din lumea de dincolo: tata

Din pacate, atunci cand a murit tatal meu, nu am putut sa ajung la inmormantare. Locuiam la mare distanta de casa, salariul abia imi ajungea ca sa supravietuiesc, si in plus de cateva saptamani imi pierdusem si serviciul. Erau multi ani de cand nu mai stiam mare lucru despre el. Traia singur intr-un camin de nefamilisti si era aproape senil.

Desi el si mama s-au despartit cand eu si sora mea eram foarte mici, el a continuat sa ne viziteze si sa aiba grija de noi in absenta ei, lucru pe care nu l-am apreciat decat multi ani mai tarziu. Dupa ce am plecat la facultate si vizitele acasa s-au rarit, am pierdut legatura cu tatal meu.
Intr-o seara i-am povestit unei prietene despre toate aceste lucruri, exprimandu-mi regretul ca nu am putut ajunge sa imi iau ramas bun de la el. In aceeasi noapte am avut un vis ciudat: eram pe scara de fier in spirala, iar tatal meu plutea undeva langa scara. Nu spunea nimic, doar se uita la mine si zambea. Pe masura ce urcam scara, el se inalta o data cu mine, lucru care in vis m-a speriat foarte tare. Insa imediat ce m-am trezit, am fost extrem de fericita. Era un semn cat se poate de clar, tata venise sa imi spuna ca m-a iertat. Am mai avut multe vise cu el, insa nici unul atat de clar si de intens, ceea ce ma face sa cred ca a fost singurul vis in care a venit cu adevarat la mine.

 

A doua vizita din lumea de dincolo: mama

Mama a fost insa o sursa de totala uimire. A venit de cel putin doua ori sa ma vada, la foarte scurt timp dupa ce a trecut dincolo.

In primul vis eram impreuna cu colegii de serviciu intr-un tunel sapat in pamant. Eram un grup vesel si relaxat si ne indreptam spre serviciu. Tunelul era luminat prin mai multe galerii laterale oblice prin care patrundea soarele, iar pe jos, printre pietre, crestea iarba. La un moment dat, pe langa noi a trecut o femeie ce venea din fata noastra. Era imbracata in negru si cauta sa isi acopere fata, dar in acelasi timp voia sa ne vada. Cand a ajuns in dreptul nostru, i s-a descoperit din greseala jumatate din fata, si am ramas incremenita: era mama!

Am fost atat de stupefiata, incat in primele momente nu am stiut cum sa reactionez. Mi-a fost clar ca venise sa ma vada, dar voia oare sa si vorbeasca cu mine? In timp ce imi puneam aceste intrebari, am continuat sa merg inainte.

Dupa cativa pasi, m-am hotarat si m-am intors in directia din care venisem, doar ca sa o vad disparand intr-una din acele galerii laterale. Unul dintre colegii mei a sarit sa ma ajute si a luat-o pe una dintre galerii, in vreme ce eu am luat-o pe alta. Cand am iesit la capatul celalalt, am vazut o strada destul de abrupta care urca printre mai multe case cu curte si un grup de copii care se jucau, dar nici urma de colegul meu sau de mama. Oare sa nu fi avut voie sa vorbeasca cu mine? Totul parea invaluit intr-o aura clandestina – felul cum isi acoperea fata, faptul ca a fugit de mine…

Un alt vis l-am avut in casa noastra, la scurt timp dupa primul. Mama era imbracata in camasa de noapte, asa cum fusese in ultima luna cand traia, si statea pe marginea patului in care dormeam. Avea ochii mari, de doua ori mai mari decat in realitate, decolorati, si o privire lipsita de expresie. A deschis gura sa imi spuna ceva, insa nu am reusit sa aud nimic. In cateva secunde imaginea a inceput sa se deformeze si sa se destrame, iar apoi m-am trezit.
Ceea ce ma uimeste pana in ziua de azi, este rapiditatea cu care mama s-a descurcat in lumea de dincolo si a invatat cum poate sa ia contact cu mine. Mama nu era nici credincioasa, nici religioasa. Avea o vaga credinta in reincarnare; mi-a povestit de mai multe ori ca in copilaria ei a vazut o pudriera japoneza antica pe care era sigura ca o recunoaste, desi nu o mai vazuse in viata ei. Si pentru ca una dintre cartile ei preferate era “Sho-Gun”, presupunea ca intr-o viata anterioara a trait in Japonia. Desi a avut cateva premonitii importante de-a lungul vietii, nu a manifestat in schimb nici un interes legat de karma, stiinte oculte, spiritualitate sau alte lumi. Era o femeie “cu picioarele pe pamant”, care credea cel mult intr-un viitor mai bun. Dar asta este mama, intotdeauna i-a placut sa ii uimeasca pe ceilalti, asa ca de ce ar inceta sa o faca acum?

 

Vizite la data fixa

Pe o prietena de-a mea a vizitat-o sotul in vis timp aproape douazeci de ani la aceeasi data din an: noaptea de 2 spre 3 septembrie, si niciodata nu a gresit ziua. Ultima data a facut insa mai mult decat atat. Fiind o noapte calda si umeda, a dat drumul la ventilator. Asta pot sa o confirm pentru ca eram si eu acolo, iar zgomotul m-a trezit din somn.

 

Vizita de la un catel

Am primit vizite inclusiv de la catelul prietenei mele, la care am locuit mai multi ani. Din pacate, cand am ajuns acolo, el era bolbav de mai multa vreme, si nu a mai trait mult. Era un catel tare bun si bland, si mi-a parut rau pentru el ca a suferit atata. Dar la catva luni dupa ce a murit, l-am visat in holul casei, mult mai tanar, sanatos, si zambea! M-am bucurat tare mult ca a trecut pe la mine sa-mi dea de stire ca e bine acolo unde este. A fost unul dintre putinele mele vise in alb-negru.

 

Dar cum stii daca a fost cu adevarat o vizita din lumea de dincolo?

Toata povestea asta m-a determinat sa imi pun intrebarea: cum faci diferenta dintre visele create de tine, si cele in care te viziteaza cei dragi? De unde stii ca acel vis nu este doar o exprimare inconstienta a dorintei tale de a te reuni cu cel plecat?
Cateva criterii ar putea fi intensitatea emotiilor si a senzatiilor, implicarea directa, comunicarea cu persoana de dincolo (nu neaparat prin cuvinte), claritatea visului, aparitia celui drag intr-un moment semnificativ, sau, cazul prietenei mele, in fiecare an la aceeasi data – o coincidenta cam greu de repetat atatia ani la rand… Adevarul este ca nu sunt experta in domeniu, si pot sa ma raportez doar la propria mea experienta. Am avut numeroase vise cu ai mei, vise in care apareau ca personaje de fundal, in care nu am interactionat cu ei si din care imi amintesc vag cate o scena sau o imagine. Nici unul nu a fost atat de intens si de clar ca cele despre care am povestit mai inainte.

Dar tu? Ai primit vreo vizita “de dincolo”? Care este experienta ta cu astfel de intamplari?

 

 

 

Commenteaza acest articol

comentarii

Powered by Facebook Comments



2 comentarii la articolul “Vizite din “lumea de dincolo””

  1. Madalina spune:

    Buna Sorina,
    Am citit ce ai scris, eu cred in aceste vise pentru ca mie mi-au aparut cei dragi plecati dincolo . Primul vis a fost legat de verisoara mea care a murit tanara la 15 ani, s-a imbolnavit brusc , a intrat in coma si a murit. Am visat-o imbracata in alb ( tin sa specific ca aboslut toti cei apropiati mie care au plecat dincolo , in vis mi-au aparut imbracati in alb)statea la o terasa la o alta masa. Cand am vazut-o mi-a zambit si mi-a spus ca e bine dar nu imi poate spune mai mult. Pe bunicul la fel l-am visat, mi-am visat socrii , iar ultima data mi-am visat si sora care a plecat tot tanara la 33 de ani , tot imbracata in alb. Cu sora mea am avut o discutie si mai interesanta .Eram acasa la parinti, desi sunt plecata de 20 de ani din casa lor, impreuna cu sora mai mica, mama si sora mea care a trecut dincolo. Am intrebat-o daca e fericita, mi-a zambit si mi-a spus ca nu trebuie sa ne facem griji pt ea , ca este bine si ca de fapt ea este ca un ghid pt noi , ne ajuta sa evoluam. A doua zi dupa ce a murit, plangeam si am rugat-o sa imi dea un semn cat de mic ca e bine, nici nu am terminat bine ca am simtit un puternic miros de flori desi nu aveam flori de nici un fel in camera.Am stiutlt ca ea mi-a dat mai mult decat un semn.

  2. geo spune:

    servus,da apar in vise dupa ce nu mai sunt dar nu ne dam seama ce ne transmit