Dedic aceasta pagina tuturor
“cautatorilor de lumina”

Cum am descoperit Tehnica de Eliberare Emotionala (TEE)

Absolut intamplator. Nu-mi mai amintesc daca a fost o cautare pe Google sau un link pe unul din multele site-uri de dezvoltare personala pe care le-am vizitat in ultimii ani; important este ca am intrat pe www.eftuniverse.com, de unde am descarcat manualul complet, cu descriere si instructiuni detaliate. La vremea aceea exista doar varianta in limba engleza; acum poate fi descarcat si in limba romana, la aceasta adresa: pe http://www.eliberarespirituala.ro/TEE.pdf.
Primul lucru pe care l-am invatat din manualul de TEE a fost ca durerile fizice (si psihice) sunt consecinta unor blocaje energetice, si ca ele pot fi ameliorate sau chiar inlaturate definitiv prin tapotarea unor puncte de pe corp ce corespund anumitor centri energetici. Tehnica mi s-a parut simpla si usor de invatat, asa ca am hotarat sa fac o incercare. Aveam o masea care ma chinuia de cateva zile si, cum nu prea sunt fan al pastilelor, mi-am zis sa incerc prima data TEE.
Dezamagire totala. Nu numai ca durerea n-a disparut, dar au urmat si vreo trei saptamani de antibiotice si mai multe intalniri cu prietenul meu dentistul.

Primele contacte cu meditatia le-am avut la inceputul anilor ’90, in perioada invaziei de carti si articole aduse de curentul New Age, si absorbite cu nerabdare de un popor flamand de spiritualitate. Departe de tehnicile simple popularizate in ziua de astazi, meditatia era prezentata ca o componenta a unor tehnici de yoga complexe si adesea periculoase prin efectele lor asupra psihicului uman. Majoritatea acestor tehnici vizau abandonarea egoului si desprinderea de lumea materiala, venind intr-o totala contradictie cu spiritul si mentalitatea occidentala. Nu vreau sa spun ca aceste lucruri ar fi ceva rau; in fond, acesta este punctul final al evolutiei noastre, pe care fiecare dintre noi il va atinge atunci cand va fi pregatit sa renunte la lumea materiala, in aceasta viata sau intr-una din cele viitoare. Problema este ca aceste informatii ajungeau la niste oameni iesiti dintr-o lunga perioada de comunism, care nu stiau nimic despre yoga si meditatie si care inca nu faceau foarte bine deosebirea intre spiritualitate si iluzie. Mult mai tarziu a inceput sa se vorbeasca despre meditatie ca despre un ajutor in diminuarea stresului, cresterea concentrarii si a creativitatii, imbunatatirea sanatatii fizice si mentale – si nu neaparat ca despre un mijloc de desprindere de lumea materiala.